1. Alex
2. Mihai
3. Bogdan
4. Oana
(mai mult…)
Meșterim siteul. Tare fain ar fi dacă ați avea un dărab de răbdare.
Era odată când expresia „Mă duc până la baie” ne făcea să înțelegem că nevoile fiziologice își fac datoria. Treaba asta s-a cam schimbat, în cluburi mă refer.
Ca fată, știu că în momentul în care o să intru în baie o să întâlnesc mai multe tipuri de fete:
1. Scannerul
Nici nu ai intrat bine în baie că deja te-a analizat din cap până-n picioare, ți-a dat o notă și și-a instalat privirea. Dacă arăți bine, nu-i bine. Ești considerată o amenințare că sigur ai treabă cu băiatul care-i place ei. Dacă nu arăți bine tot nu-i bine, că, vai Doamne, fusta aia nu se potrivește cu maioul și ai încălcat toate legile scrise și nescrise ale modei. Și toată analiza asta ți-o face în 10 secunde, că doar e pricepută și nu ești prima ei victimă.
2. Narcisista
Ea nu are treabă cu tine. Te cunoaște sau nu, nici măcar nu te observă. E prea ocupată să se analizeze pe sine. Își fixează pozițiile în oglindă: profil dreapta – față – profil stânga. Și cum toate speciile se adaptează stilului de viață, tind să cred că și acest tip de fată a reușit să ajungă la o rotire a gâtului de cel puțin 180 de grade. E important să-și poată analiză și partea posterioară pentru a se asigura că totul e în regulă. În caz contrar, ea trebuie să facă modificările necesare. După o repetare a acestor mișcări măcar de încă 2 ori, pășește iar cu încredere spre teritoriul plin de potențiale prăzi.
3. Crainica
Cu toții am pățit să ne uităm liniștiți la televizor și să ni-i se întrerupă programul cu „Știri de ultimă oră!!!”; genul de știri care apar pe toate programele deodată și zic același lucru. Aceeași poveste și cu acest tip de fată. Le auzi doar pe ele și vorbesc toate prostiile pe care nu te interesează să le auzi. Or fi ele doar 2-3, dar știu să-și aducă vocea la un nivel așa ridicat, încât îți dau impresia că vin din toate părțile. Ele și fac bine treabă și într-un minut știi ce se întâmplă în club, câtă lume e și din ce „categorie” face parte.
4. Consilierele
Tipul ăsta se poartă, de asemenea, la pachet. E nevoie de 2 fete pentru a filosofa și pentru a găsi răspunsul perfect dilemelor lor. Ele văd baia ca pe un loc în care toate problemele se rezolvă. Încep să-și povestească una alteia problemele sentimentale. Se mai apucă de plâns, se îmbrățișează, se încurajează și într-un final le apare zâmbetul pe buze. Ca printr-o minune, discuția din baie le-a redat pofta de viață și pot trăi fericite până la adânci bătrâneți… sau măcar încă o oră-două. Dar nici o problemă, baia rămâne acolo pentru oricâte vizite sunt necesare.
5. Conservatoarea
E tipul de fată care folosește baia în scopul ei inițial. Analizată sau nu de altele, ea stă frumos la rând, își rezolvă treabă cea de toate zilele, se spală frumos pe mâini, aruncă o privire în oglindă și-și continuă activitatea în club. Cu siguranță va ieși mai bogată în „cunoștiinte” de acolo, dar cu puțin noroc le uită sau le folosește în avantajul ei.
Concluzie: O vizită în baia fetelor e că o vizită în junglă, așa că, băieților, nu va mai întrebați de ce merg fetele câte două la baie. E mult mai greu să răspunzi provocărilor întâlnite acolo de una singură.
Ca și student, autobuzul te duce cam peste tot. Cu frâne bruște și cu porniri și mai bruște. Cu curbe luate în viteză. Înghesuială. Distanțe lungi. Controlori care te mustrează. Cu vânzătoare de bilete care ”revin în 5 minute”. Nu contează, îi 3 lei 50 biletu’ cu care și meri și vii. Însă bătrânii-s cei care ocupă cealaltă jumătate de autobuz. Ei sunt cealaltă tabără, rivală studenților. Iar ei sunt:
Sprinterul
Cât stai în stație, îl vezi stând acolo mic și pricăjit, poate și-n cârjă. Atâta de pricăjit că te temi să nu-l sufle vântu’ departe-departe. Dar cum s-apropie autobuzul, își activează ceva sistem cu senzori și infraroșu cu legătură la GPS și încorporat bionic, de scanează tot autobuzu’ dintr-o privire identificând toate locurile libere. Și într-o milisecundă ia în considerare toate variantele posibile cu trasee și obstacole, după care-și face un plan tacticos prin care să ajungă la cel mai apropiat scaun în cel mai scurt timp posibil. Și cum s-o deschis ușile, precum Speedy Gonzales în persoană, o taie direct pe scaunul ăla, că nici nu știi ce s-o întâmplat.
(mai mult…)
Toți știm că pachetul primit de-acasă, plin cu mâncare făcută de mama, îi fix mâna lui Dumnezeu-sfântul pusă în capul studentului înfometat. Și pachetul vine de obicei plin, cu tot ce trebe și nu trebe, mare și greu de-ar putea hrăni un sătuc de somalezi timp de o lună.
Însă nu mâncăm fie-cum din el, nu ne batem joc că doar nu suntem animale. Se mănâncă strategic, pachetul trebuie împărțit cu cap astfel încât la final să fie cât mai puțină mâncare de aruncat. Așadar împărțim mâncarea pe categorii, cronologic.
Ziua 1
Este ziua în care se dau multe telefoane între părinți-student și student-aducător (adică colegu care vine cu mașina), dar rareori vorbesc la telefon părinții cu aducătorul, deci de cele mai multe ori orice întrebare sau confirmare trece prin student. După ce se coboară după pachet, se ia, se duce sus, se desface și se alinează pe masă, pentru a se face inventaru’. În cazul în care cumva lipsește ceva, se face un scandal inimaginabil și inevitabil, pornit de studentul nervos și neîndreptățit prin faptul că lipsesc castraveciorii ori borcanu’ cu vinete.
(mai mult…)
Pe scurt, procrastinarea îi aia când ai de citit juma de pagină pentru școală, da până să te apuci, dacă te mai apuci, simți nevoia să faci curat prin tătă casa întâi, pentru prima dată în viața ta, să speli vase, perdele, să bați covoare, să-ți tai unghiile(„Doară cum să citesc cu unghiile cât casa?”) deci să rezolvi cele mai neurgente și neimportante treburi din lume. Numa să nu te apuci. Îi destul de nașpa când le-ai cam făcut pe toate și începi să întri în panică că nu mai știi cum să procrastinezi, da există, slavă domnului, întotdeauna o priză stricată, o oală murdară, orice.
Procrastinarea îi interesantă că îi tăt o lene da mai faină. Mai evoluată. Suntem mândri ca specie că am adus lenea la un nou nivel. Prin procrastinare ocolim pervers sentimentu cela de vinovăție că „Ioi n-am făcut nimica toată ziua” cu o ușoară indolență dată de o mică și nesemnificativă amânare. Ce-i drept, de cele mai multe ori tăt nu faci până la urmă, DAR măcar ai dezasamblat și asamblat înapoi dulapu că scârțăia un pic ușa, ai reparat țevile vecinului că doară ești om și îți pasă de ceilalți, ai ascuțit niște chibrituri pentru că nu mai aveai scobitori și i-așe ni. Deci tăt îi mai fain ca și când ești puturos, că atunci chiar nu faci nimic, că așe măcar te alegi cu niște lucruri făcute, care, nu știi în veci, s-ar putea să-ți schimbe viața la un moment dat. (mai mult…)
Avem toți grupul nostru de prieteni cu care ne place să ieșim la o bere, la o iarbă verde cu grătarul și cartoful pai, să împărțim o vorbă în patru. Dar cel mai mult, probabil, ne place să râdem împreună cu ai noștri prieteni. Pentru că dacă suntem mai mulți râsul e mai mult… și mai diversificat. Atât de diversificat încât se poate împărți în categorii de glumeți:
E genul mai tăcut, mai retras, nu prea vorbește, iar când vorbește, abia se aude ce sunete scoate pe gura ceie. Îi genul de om care gândește de 2-3 ori înainte să zică o prostie, genul de om care dacă nu-u musai să zică ceva, nu zice; genul de om pentru care contează calitatea vorbelor, iar nu numărul lor. Deci dacă îi să facă o glumă, îi clar că îi cea mai bună glumă din săptămâna curentă. Că așa face el, n-are multe glume în topul săptămânal, dar dacă are una, aia îi pe primul loc.